Cultura nu este numai un consumator de fonduri

Revista 22, 17 februarie 2003

Cu ce obiective și-a început activitatea Fundația Pro Helvetia?

Obiectivul principal este sprijinirea culturii în țările din Europa de Est după căderea comunismului. Fundația Pro Helvetia a primit acest mandat de la Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Creditul a fost concentrat în primii șase-șapte ani pe țările din Europa Centrală (Cehia, Slovacia, Ungaria și Polonia). Din 1999 accentul s-a mutat mai spre Est, și atunci am început să beneficiem și noi de acest credit mai special, aprobat de Parlamentul Elvețian. Tot în 1999 s-au deschis birouri în Bulgaria (la Sofia), în Macedonia (la Skopje), Bosnia-Herțegovina (la Sarajevo), în Albania (la Tirana) și în Ucraina (la Kiev). Anul acesta s-a deschis un birou și în Iugoslavia (la Belgrad). Noi funcționăm în cadrul Programului cultural elvețian din Europa de Sud-Est și Ucraina. Este un program comun al Fundației Pro Helvetia cu Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare care sprijină financiar organizațiile culturale și artiștii din aceste țări.

Care sunt liniile principale ale programului?

Acum suntem într-o perioada de tranziție, între două programe. Când am deschis biroul am avut un credit de trei ani, din 1999 până în 2001, care a mai fost prelungit încă șase luni; acest program s-a încheiat. Începând cu 1 iulie 2002, până la 30 iunie 2004 avem un alt program, după care sperăm la încă unul, sperăm să dureze până în 2008.

Primul program s-a concentrat pe creația artistică și difuzarea ei - literatură, arte vizuale, muzică, dans, teatru. Ne-am adresat în special sectorului independent pentru că în cultură el este sectorul cel mai defavorizat. Noul program continuă în aceeași direcție, dar încercăm să privim cultura într-un sens mai larg, arta cu un impact social mai mare. Suntem interesați de calitatea proiectelor pe care le finanțăm și ne axăm în continuare pe sectorul independent: nu exclusiv, dar aceasta este direcția principală. Avem în prezent două tipuri de finanțări. Primim cereri de finanțare pentru proiecte mici și avem termene când se întrunește board-ul (Comitetul Consultativ) și se face selecția proiectelor. Următorul termen de depunere este 14 februarie. Sunt cam patru termene pe an, și aceasta este o noutate față de programul anterior, în care nu aveam termene, iar toate proiectele erau aprobate la Zürich.

Inițiativa aparține Elveției?

Da, în Elveția s-a dorit să se pună accent pe competențele locale, așa că, anul trecut, în toamnă, am pus pe picioare un board local. Sunt patru români și o doamnă elvețiancă care lucrează în România, la Biroul de Cooperare al Ambasadei Elveției. Cei patru români sunt personalități artistice cunoscute (Alex Leo Șerban, Victor Scoradeț, Adriana Babeți, Aurora Dediu).

Board-ul funcționează de anul trecut și au avut loc mai multe sesiuni de expunere a proiectelor. În afară de aceste proiecte mici, mai avem proiectele de cooperare care se întind pe o perioadă mai lungă. Acum am început un astfel de proiect; la Zürich au fost analizate propuneri din mai multe țări și a fost ales și un proiect din România. Sunt foarte încântată pentru că e primul proiect de cooperare pe care l-am început. Partenerul român este Centrul de Asistență Rurală din Timișoara cu care am mai colaborat anul trecut la un proiect axat pe training pentru dezvoltarea culturală rurală.

Un grup de 15 directori de cămine culturale rurale, selecționați din o sută și ceva de aplicanți, au trecut prin două seminarii de management cultural, cu mai mulți traineri români, un trainer elvețian și unul francez. DDezvoltăm acest proiect acum pentru următorii trei ani. El va cuprinde în continuare această componentă de training, dar se va concentra pe dezvoltarea caselor de cultură rurale, ca instituții viabile în contextul românesc. Scopul final al proiectului nostru de cooperare este de a crea un model funcțional de casă de cultură rurală, care are o programare permanentă, atrage publicul din comunitate, membrii comunității se implică în activitățile casei de cultură respective. Este o casă de cultură cu o bună relație cu autoritatea locală, nu numai la nivelul local din administrația rurală, ci și la nivelul departamentului. Ea intră într-o rețea cu alte case de cultură rurale din România. Deci acesta este obiectivul: să creăm un model viabil de casă de cultură rurală.

Există și proiecte mai mari decât acesta ?

Nu. Sperăm că până în 2004 să mai putem lansa încă un proiect de cooperare în România.

Pentru proiectele de cooperare există un termen de predare?

Nu.Căutăm idei de astfel de proiecte, care să aibă impact social mai larg, cum este cel pe care l-am început acum. Îl numim proiect de cooperare, pentru că implică colaborarea cu o organizație elvețiană care va contribui cu expertiză și consultanță la realizarea lui și pentru că el include un trainer elvețian, venit de la Fundația Pro Helvetia din Zürich, unde există un departament special care se numește Kulturmobil. Cei din acest departament au o experiență de foarte mulți ani în a lucra în comunități mici, unde activitatea lor nu este atât de finanțare, ci de asistență: asistă grupuri din micile comunități în activitatea lor culturală. De exemplu, într-un sat din Elveția au sprijinit un grup care dorea să-și facă o trupă de teatru permanentă. Au găsit un spațiu dezafectat, care aparținea comunității. În alt orășel au ajutat un mic grup de persoane să relanseze un cinematograf.

Pe ce criterii sunt selecționate proiectele mici? Pro Helvetia a oferit până acum în România sprijin în publicarea unor cărți. Mai există această posibilitate de sprijin?

Împreună cu board-ul local am discutat criteriile care ar trebui să guverneze selecția și am ajuns să stabilim șase criterii. Primul este elementul novator. Al doilea, impactul socio-cultural. Următorul criteriu este networking-ul, adică să includă acest element de parteneriat, de punere în rețea cu alte organizații. Aici, parteneriatul cu Elveția este un avantaj, deși nu e o condiție. Un alt criteriu este transferul de cunoștințe; altul - colaborarea interetnică și alt criteriu - gender. Un proiect nu trebuie să întrunească toate criteriile în același timp, dar cel puțin două sunt necesare. Împreună cu board-ul am avut o discuție mai amplă și asupra a ceea ce trebuie făcut în România, care sunt necesitățile în sens cultural. Așa am ajuns să elaborăm un document care să ne ghideze în activitatea noastră în următorii doi ani, pornind, bineînțeles, de la situația culturii în România și de la necesitățile și prioritățile ei. În momentul în care acest document va fi gata, îl vom pune pe pagina web.

Aceasta înseamnă că, dacă se va solicita sprijin pentru literatură, tipul respectiv de carte trebuie să se încadreze (mai mult sau mai puțin) în aceste criterii? Sunt sprijinite traduceri care apar aici sau numai cărți originale?

Lucrăm cu edituri românești, deci sprijinim ceea ce este pe piața românească. Nu finanțăm edituri străine, chiar dacă ele traduc literatură românească.

Sunt avantajate traduceri din literatura elvețiană sau din literaturile regiunii unde se află fundații Pro Helvetia?

Editurile românești care vor să publice traduceri din opere elvețiene se adresează direct fundației

din Zürich, care are un buget special pentru difuzarea literaturilor elvețiene. Asta se întâmplă și cu artiștii elvețieni care vin în România, care pot aplica la fundația din Zürich pentru a avea expoziții sau spectacole în alte țări. Deci nu se adresează la noi. Au apărut în felul asta foarte multe cărți cu sprijin de la Fundația Pro Helvetia din Zürich, care a susținut traducerile autorilor elvețieni.

Dar artiștii români care ar vrea să expună în Elveția ?

Noi susținem artiștii români care sunt invitați să expună în Elveția.

Dacă scriitorii români care ar vrea să fie publicați în Elveția ar veni la dvs.?

În general, nu-i putem sprijini, pentru că editurile elvețiene au alte posibilități de finanțare.

Ce înseamnă program mic? La cât se cifrează suma respectivă?

Suma maximă este de zece mii de franci elvețieni pentru un proiect. Un proiect mic înseamnă și că se întâmplă într-un interval scurt de timp. E de preferat să susținem proiecte care au niște consecințe, urmări (efectul bulgărelui de zăpadă). Sigur că dacă ele se dezvoltă, se poate reveni cu o solicitare.

Faptul că s-au deschis aceste centre regionale (Sarajevo, Belgrad etc.) înseamnă că s-au închis cele din Europa Centrală ?

La Praga și la Bratislava s-au închis. Au rămas la Cracovia și la Budapesta, dar ele au devenit niște centre culturale elvețiene în străinătate, având în program numai difuzarea culturii elvețiene și realizarea de colaborări între artiștii locali și artiști elvețieni. Ei nu mai au acest program de susținere a culturii locale, care acum există doar în România, Bulgaria, Albania, Iugoslavia, Bosnia-Herțegovina, Macedonia și Ucraina.

Sunteți absolventa unui curs european de administrare a proiectelor culturale. Cum vedeți profesiunea de manager cultural în România, la această oră?

Eu cred că s-au format niște manageri culturali în România. Au existat și cursuri în care am fost și eu implicată o perioadă. În ultimii ani, în diverse organizații, în special în sectorul independent, activează o serie de mangeri culturali, care au contribuit la dinamica acestui sector. Cred că a fost într-adevăr un boom în sectorul independent în cultură. Este o meserie și depinde cum o faci, dacă o faci cu pasiune și devotament. E important ca managerul cultural să aibă posibilitatea să își dezvolte o strategie acolo unde lucrează și să aibă libertatea de a concepe și de a pune în practică strategia. Asta depinde întotdeauna de cei care sunt deasupra lui. Pentru mine a fost o experiență foarte plăcută faptul că am fost pe aceeași lungime de undă cu colegii mei din Elveția. Mi-a plăcut foarte mult modul lor de lucru și am învățat foarte mult de la ei. Am avut și libertate, și am fost stimulată să am inițiative. Eu am o experiență fericită pe care le-o doresc tuturor managerilor: să aibă idei și posibilitatea de a le pune în practică. Dacă însă nu găsește această comunicare fericită, managerul cultural își poate crea propria organizație și în acest fel mediul cultural are de câștigat.

Ultima întrebare: oamenii privesc cultura ca pe un domeniu aflat în pierdere continuă. Credeți, totuși, că ea are un rol, inclusiv un rol social, așa cum presupun proiectele dvs.?

Da. Eu cred că nu ar trebui să privim cultura ca pe un consumator de fonduri, ci ca pe un generator de dezvoltare economică și socială.